Am fost certata. Din nou. Cred totusi ca nu ar trebui sa ma mai mire asta, doar mi se intampla aproape in fiecare zi. Aproape in fiecare zi in care am noroc. Mda... bineinteles ca asta suna ciudat dar de cateva saptamani am decis nici sa nu mai dau explicatii.
Oricum, ma bucur cand sunt certata de ele. Intr-un anume fel ma bucur, pentru ca stiu ca imi vor binele si stiu ca le e chiar mai ciuda decat mine cand ratez o sansa de a observa ceva. Dar asa fac eu tot timpul... Oricat asi incerca, nu ma pot concentra prea usor pe mai multe lucruri in acelasi timp. Trebuie sa cumpar ceva, ma concentrez pe banii mei din mana si pe vanzatoarea a dracului din fata care numai nu vrea sa-mi dea de mancare, care parca ma evita intentionat si ma face sa-mi pierd intreaga pauza, intr-un lung si chinuitor concert al matelor mele. Minunat... Si totusi eu sunt fata de treaba si ce fac? Imi concentrez intreaga atentie pe scorpie, fixand-o cu privirea si asteptand sa vad cand isi va da seama ca eu am fost acolo prima si tot eu nu primesc nimic! Da, e adevarat ca aproape de fiecare data gandul meu incearca sa evadeze spre altcineva, aproape de fiecare data. Adica exact atunci cand nu trebuie, exact in zilele cand nu imi primesc sapuneala de la prietene, in zilele normale, ca sa zic asa. Ce sincoronizare! Iar atunci cand ar trebui sa fiu atenta la cine intra si cine nu, la cine e langa mine sau la naiba stie cine altcineva eu ce fac? Offff... nici nu vreau sa ma gandesc. Prin urmare, merit pe deplin mustrarile lor.
-De ce aratai asa de plictisita?! Sa vezi ce-ti fac data viitoare!
-Tu, proasto(suna vulgar? Nici pe departe... in astfel de cazuri l-as numi chiar cuvant de alint. Si acesta este inca in ordine pe langa altele.)! De ce nu te-ai intors? Stiai doar, ti-am zis doar, nici cotul nu ti-a fost de ajuns?
Ba da, cotul avusese efect, dar ma facuse sa ma intorc doar spre ea. Mi-am pipait deznadajduita coastele. Chiar durea... si pe asta sa o fi meritat?>.<
Cam asa e cu norocul meu. Deci m-am obisnuit sa fiu certata din nou si din nou si din nou, pentru ca oricum eu nu reusesc sa ma schimb, chiar daca ar trebui, chiar daca mi-am propus de atatea ori... aveam intr-un timp un intreg plan in mintea mea, destul de bine pus la punct. Acum au ramas doar niste idei aiurea, ca de obicei eu neputand sa ma tin de o chestie pana la sfarsit.
Ah... si mai e si cealalta prietena. Tot binele mi-l vrea si, chiar daca zice ca nu se pricepe, tot incearca sa ma ajute, doar ca fara coturi in coaste, intr-un mod mai pasnic. Da, e-adevarat ca aici e afurisita distanta dintre noi devina, dar m-as simti in siguranta si cu ea aici. Cele mai simple idei, cele mai usoare lucruri de facut mi le transmite ea, spunandu-mi ca asa va fi totul bine. Dar in lumea asta nimic nu-i asa usor cum era mai demult parca... si acele lucruri banale devin imposibil de realizat.
-Fa-o pur si simplu. Altfel doar te chinui singura, asa imi zisese ea.
E o mare greseala sa zici „pur si simplu” aici. Nu ar trebui sa fie, dar uite ca este. M-am gandit o vreme la cele spuse de ea, dar asta nu a schimbat cu nimic ceea ce stiam deja.
N-am putut si gata.
Asa sunt eu, mai masochista.
little nota: pun pariu ca majoritatea care au citit nu au inteles mare lucru xD
